Era exact ceea ce simtisem si la prima ora de soferie, cand din primele secunde de scoala esti pus pe partea stanga a masinii si ti se cere sa conduci chestia aia de fier din 3 pedale si 4 viteze (asta deoarece in anul de gratie 1993 nici nu visam la 5 viteze pentru deplasarea in fata, un stres in minus, multumescu-ti Doamne!). Dupa mii de kilometri de soferit, sa-ti bei cafeaua la volan, in timp ce rezolvi prin telefon niste intalniri, mai iei si micul dejun si semnezi si niste acte pe volanul masinii, in timp ce-ti refaci machiajul, e putin cam plictisitor, parca simti nevoia sa faci mai multe intre 2 semafoare. Intre cele 2 ipostaze, diferenta este data de exercitiu. Sa-i ceri creierului la primele cursuri sa auda tot, sa inteleaga tot si sa mai si execute, e doar un vis, un ideal pentru cei care spera, ca e suficient sa vrei ceva in viata. "Vrutul" e primul pas.... Sa vrei sa te urci intr-un avion, nu e suficient, pentru a reusi sa te mai si bucuri de un zbor cu parasuta si sa aterizezi cu bine, plin de gratie. Dupa ce te-ai urcat, iti trebuie o vointa de fier sa nu-i comunici pilotului sa se intoarca la sol de urgenta, apoi iti trebuie o putere extraordinara sa faci primul pas in gol. Dupa primul pas in gol, intoarcerea devine imposibila din cauza gravitatiei, fapt pentru care trebuie sa-ti cuplezi neuronii in forma potrivita, pentru a putea ajunge pe sol, cu viata. Cu dansurile e mai simplu, senzatiile sunt mai putin tari, viata nu iti este pusa in pericol, dar daca ai norocul sa traiesti cateva clipe perfecte de dans, cu persoana potrivita si sa mai fi conectat nu doar sub aspectul pasilor si a muzicii, ci si spiritual, pe langa aspectul sufletesc, primordial, zau daca nu poti muri apoi linistit, de prea multa fericire, desigur... Ce vraji trebuie facute pentru asta, care e potiunea magica, e greu de definit, e o treaba de chimie, fara reguli fixe. Cum spunea un prieten zilele trecute: 1+1 nu fac, frate 2, intotdeauna......... Pentru a invata alfabetul dansului si a ajunge intr-o buna zi la propozitii de genul "Ana are mere", ca eu, momentan, pana acolo mi-am ridicat stacheta, e nevoie de multa munca, la care cu draga inima eu recunosc ca ma inham, pentru a ma bucura astfel de viata. Nu devi dependent de tutun, decat dupa multe cantitati de nicotina, cand deja putem vorbi despre o deprindere formata, care dupa formare/sudare, greu se mai scoate din creier si sange. La fel cred ca nu devi dependent de dans, decat dupa ce ingurcitezi multi pasi si multe secrete ale dansului. Si mai cred ca pe lectiile de dans nu va scrie niciodata "dauneaza grav sanatatii"/"dansul poate ucide"/"duce la infertilitate"/etc, din contra, dansul duce la relaxare, te incarca cu energie pozitiva, te ajuta sa comunici non verbal, sa capeti gratie, te ajuta sa te cunosti si sa-ti coordonezi gesturile, te modeleaza pe interior, astfel incat sa arati mai bine pe exterior. Asadar, ca sa ma termin o data, consider si eu, ca si sefu', ca e nevoie de vointa, pasiune, rabdare, comunicare, perseverenta, deci reteta e aceeasi, dar povestita putin altfel. Si ar mai fi ceva legat de "puterea prezentului". Poate, intr-o zi Ana va sti ce sa faca cu picioarele, dar atat de fericita e Ana ca stie sa faca o liniuta oblica, un oval si un bastonas, care cica se numesc cha-cha, ceea ce va ureaza si voua. Enjoy it!  Actualizat la 21/10/2009
|
|
 |
.jpg)
.jpg)
sambata si duminica, pe 19 si 20 iunie, la sediul DAnceTime, se desfasoare un seminar de flameco sustinut de Rosa Olympia Estrella, Dansatoare si Profesor Coregraf de Flamenco ... 