Toti am urmarit cel putin o data, fascinati, o competitie de dans sportiv si ne-am exprimat cu nedisimulata incantare admiratia pentru gratia si tehnica dansatorilor. Acum, oricine poate invata sa se miste in ritm de vals, tango, samba sau cha-cha. Insa, inainte de a invata sa dansam, sa aflam impreuna povestea dansurilor standard si a celor latino-americane.
Dansurile de societate
 Valsul vienez (sau valsul miresei), cel mai vechi si elegant dintre dansurile sportive, a debutat oficial in secolul al XVII-lea, la balurile Curtii habsburgice din Viena, dar in Austria si Bavaria existau de mai demult niste dansuri populare asemanatoare, numite "weller". Usor de invatat, cu pasi simpli, valsul vienez a inlocuit menuetul si alte dansuri la moda, castigand numerosi adepti. Pe atunci, partenerii de dans stateau unul in fata celuilalt si se deplasau inainte si inapoi, trecand uneori pe sub bratele celeilalte linii sau intalnindu-se la mijloc. Cand valsul a ajuns in salile vieneze de dans, partenerilor le era permis sa se atinga, astfel incat a fost supranumit dansul interzis si a fost blamat de clerici si autoritati. Dar a continuat sa fie dansat pentru ca era pe placul tinerilor. Pe masura ce a fost adoptat ca dans de salon, valsul s-a rafinat: miscarile au devenit mai elegante, muzica orchestrata. Printre admiratorii ferventi ai acestui dans s-a numarat si Mozart (in Don Giovanni), iar valsurile compuse de familia Strauss l-au facut celebru pretutindeni in lume, ca o marca a elegantei si bunului-gust. Printre operele clasice in care se regasesc valsuri vieneze se numara Lacul lebedelor, Frumoasa din padurea adormita si Spargatorul de nuci.
Actualizat la 25/04/2012
|
|
 |
.jpg)
.jpg)
sambata si duminica, pe 19 si 20 iunie, la sediul DAnceTime, se desfasoare un seminar de flameco sustinut de Rosa Olympia Estrella, Dansatoare si Profesor Coregraf de Flamenco ... 