Replica la ghidul incepatorului
scrisa de ADDV, comentarii despre primele lectii de dans pot fi facute pe forum, click
Sarcina frumoasa mi-ai dat, dragul meu Cris, dar destul de grea, chiar si pentru cineva extrem de vorbaret, asa cum ma stii
. Dar desi m-ai scos la tabla
, in situatia in care zilele trecute tot incercam sa scriu pe forum, dar nu gaseam intrarea, nu cred ca am vreo reteta miraculoasa, m-am tot scotocit si zau daca am gasit asa ceva, ca as fi prezentat-o cu draga inima.
Pot insa sa ma uit in ce-am simtit si trait eu la primele ore de dans si din impresiile mele si impresiile celorlalti, poate iese o reteta.
Pai, intre primele zile de scoala primara, primele ore de soferie, primele zile de job, primele momente ale unei relatii, primele ore de dans, emotiile si impresiile nu difera prea mult. Daca in prima zi de scoala primara, dupa ce esti abandonat de manutele parintesti, printre atatea necunoscute, te agati cu disperare de doamna invatatoare, ca ea sigur le stie pe toate, la primele
lectii de dans, singura cunoscuta pe care ti-o poti alege ca reper, este data de singura persoana din sala, care stie ce sa faca cu picioarele aflate in dotare. Va rog, nu ma intrebati cati colegi de suferinta am avut la primele ore de dans, cate oglinzi se aflau in sala si ce haine se mai poarta la cursurile de dans. Intrebati-ma ce a mazgalit dragul de Igor pe podea si poate am sa prind curajul sa va arat ce mazgalituri pot face si eu, din propriile picioare. Despre genunchi, maini si alte parti ale corpului, sper sa nu aveti inca pretentii, ca cica la nivelul 1, nici nu ne cere nimeni sa ne concentram si pe asemenea aspecte.
Dupa primele cursuri, ma pot lauda ca stiu sa fac ceva de genul o liniuta oblica, un oval si un bastonas, respectiv, sa ma inalt si sa ma cobor pe cele 2 picioare obtinute la nastere, numarand de la 1 pana la 3 si cica daca tot exersez, in curand imi va iesi litera "a" mic, de mana, respectiv ceva care se numeste cha-cha. Si ca sa ma intelegeti si mai bine, am "sa dau din casa" si am sa va spun care a fost prima intrebare pusa dupa primele 30 de minute de tacere absoluta din partea taberei cursantilor, parintelui Igor:
"Da' care-i stanga?". Cand am auzit intrebarea, parca mi-as fi auzit propriile ganduri, caci de mult cugetam si eu la aceeasi problema existentiala, numai ca reusisem sa-mi raspund cu ceva secunde inainte, fapt pentru care i-am iesit in ajutor bietului Igor si am soptit : "cea cu ceasul". Ceasul devenise pentru mine un punct de sprijin extraordinar, deoarece, pe langa faptul ca ma ghida spre stanga, imi demonstra ca timpul curge oricum si nu trebuie sa fug rusinos din sala, abandonand corabia, puteam sa raman sa mazgalesc linistita pe podea, sigur urma sa sune si clopotelul. !
continurea experientei in pagina a doua, click aici