Cursuri de dans * pasi de dans, curs de dans

 

Dansul, intoarcerea la copilarie

Cursuri de dans pentru copii cu varste intre 6-12 ani, instructori excelenti, sali deosebite pentru copii deosebiti la Scoala de Dans DAnce Time: www.dancetime.roIn toamna anului trecut, cind m-am inscris la cursurile de dans, ma gindeam numai ca imi gasisem un mijloc de a alunga monotonia vietii de zi cu zi. Nu ma asteptam sa redescopar tarimul vrajit al copilariei, bucuria jocului si dulcea seninatate a lipsei de responsabilitati.

Va amintiti de pasul strengarului si de exuberanta cu care va luati avint pentru a sari cat mai sus? Dar de veselia nebuna care va cuprindea imediat ce va ridicati de jos, dupa o cazatura zdravana, strigind cit va tinea gura: 'Nu ma doare! Nu ma doare c-am baut ulei cu sare!'? Aceiasi fericire o simt acum dansand.

La inceput nu puteam sa tin ritmul cu nici un chip, iar mainile si picioarele nu ma ascultau deloc. Dar ce conta! Imi placea muzica, colegii erau simpatici si ne amuzam fara incetare de stingaciile noastre. Ne copilaream, dar eram atenti sa nu o suparam pe instructoarea noastra. In tinutul redescoperit al copilariei ea era stapina de necontestat a magiei dansului, intruchiparea Zanei Bune. O simpla privire de apreciere a ei sau o vorba de lauda si pasii mei erau mai sprinteni, iar dansul se insufletea. Pretioasa, sprintara, ghidusa, dragalasa, cu o gratie, un echilibru, o forta si o fluiditate a miscarilor care-mi taiau respiratia, zana isi folosea magia pentru a opri timpul si a preface o emotie romantica de o clipa intr-o amintire de neuitat.

Dupa fiecare curs de dans, il astept cu nerabdare pe urmatorul. Ce provocare va lansa zana? Ce pasi noi voi invata? Imi voi aminti coregrafia? Nu-mi iese figura asta! O sa exersez! Iata 'grijile' care ma apasa acum. Rapoarte, termene limita, sedinte, scadenta datoriilor nu-mi mai par atat de importante si infricosatoare, sunt sub vraja dansului, traiesc, ma bucur, dantuiesc. Sa pierd metroul atunci cind sint in intirziere este un eveniment care nu mai capata in mintea mea proportiile unei tragedii antice. Peronul aproape gol al statiei cu cei cativa calatori razleti ici si colo este scena pe care evoluez in fata unui public imaginar plin de admiratie fata de talentul meu. Si ce daca 'm-a luat valul' si am observant prea tirziu ca peronul este aproape plin. Zimbesc celor care clatina cu dezaprobare din cap, ma urc in tren si ma pierd in anonimat.

Cu satisfactie recunosc ca nu mai sunt o persoana matura. Am numai aparentele unei persoane mature. In sufletul meu sint un copil. Dansind mi-am amintit ce sunt visul, inocenta si nemarginirea. Rad mai des, rosesc atunci cind gresesc si promit ca 'nu o sa mai fac data viitoare'. Aripi imi sunt visele intinse spre cer.

de Anca Marin, 28 ani, contabil in viata de zi cu zi

Articol inrudit: Pasi de dans prin viata

Copyright © DAnce Time. Toate drepturile rezervate.


Actualizat la 08/10/2009

Dansul - intoarcerea la copilarie

 




Copyright Dance Time © 2007 - solutie DWD